Višnja Golić în dialog: experiențele unei îngrijitoare croate în Germania

Doamnă Višnja, lucrați de peste patru ani ca îngrijitoare în Germania. Ce v-a determinat să alegeți această profesie? 

După moartea soțului meu, pandemia de COVID-19 și cutremurul din 2020, m-am mutat din Zagreb în Jelsa, pe insula Hvar – locul de origine al tatălui meu, unde familia noastră are o casă foarte veche. După câteva luni, verișoara mea din Split m-a întrebat dacă aș putea avea grijă de mama ei, mătușa mea Vanja, cât timp îngrijitoarea acesteia pleca pentru două luni în vizită la copiii săi. Mătușa Vanja suferea de Alzheimer, dar știa cine sunt și din ce familie provin – m-a acceptat foarte bi...

Când s-a întors îngrijitoarea ei, alți oameni din insulă au început să mă întrebe dacă pot avea grijă de mamele, soacrele sau bunicile lor. Înainte de pensionare, am lucrat în companii de export-import, dar din cauza anilor petrecuți îngrijindu-mi soțul bolnav, am învățat foarte mult despre îngrijire. Era complet invalid, orb, aproape surd, a trecut prin 31 de operații – ultima fiind un transplant de rinichi – și apoi a devenit dependent de insulină. În ultimii ani de viață, a fost complet imobilizat...

Vorbesc foarte bine germana – am învățat-o de la bunica mea germană, care avea grijă de mine când părinții mei erau studenți. M-am gândit că e mai bine să lucrez în Germania decât în Croația, deoarece acest domeniu este mai bine plătit acolo. Am căutat pe internet o agenție pentru îngrijitoare. Linara a fost prima pe listă. Am sunat, am vorbit în germană, am trimis toate actele și o fotografie – și am primit imediat o ofertă de muncă. 

Ce v-ați fi dorit să știți în momentul în care v-ați pregătit pentru prima dată să mergeți în Germania? Cu ce gânduri v-ați încuraja astăzi? 

De la primul contact telefonic, echipa Linara FairCare mi-a transmis profesionalism, căldură și încredere. Nu aveam nicio teamă legată de plecare. Vorbesc bine germană, iar cuplul de care urma să am grijă avea mai puține probleme de sănătate decât soțul meu decedat, așa că am pornit la drum cu dorința de a-i ajuta să facă față mai ușor vârstei și bolilor.

Auzisem că familia era prietenoasă, că fiica locuiește în apropiere și că toți sunt foarte amabili. Știu să gătesc, sunt ordonată, activă, optimistă și sociabilă – nu aveam motive de teamă.

Am călătorit cu autobuzul până la Berlin, apoi cu trenul – cu mai multe schimburi – până în Wusterhausen. Aveam telefonul, numărul familiei, bani suficienți și cunoștințe bune de limba germană pentru orice situație. Și, desigur, sprijinul Linara. Totul era organizat perfect: am primit contractul la timp, biletul de călătorie, toate informațiile despre drum și familie. Un membru al familiei m-a așteptat la gară. Totul a decurs impecabil. Am avut încredere deplină și nicio urmă de frică la prima mea plecare în Germania. 

Munca într-o țară străină presupune mereu adaptare. Ce vă ajută să vă simțiți în siguranță și „ca acasă”, chiar departe de familie? 

Familia mea este una multiculturală. Numele meu de fată este italian, una dintre bunici era germană, cealaltă maghiară, iar rudele noastre sunt răspândite în toată Europa – inclusiv în Mexic și China. Când ne întâlnim, vorbim în mai multe limbi.

M-am mutat de multe ori în viață, așa că nu mi-a fost greu să mă adaptez unei familii germane. Mi-a lipsit doar priveliștea mării de la fereastră – și Croația, cu toate problemele ei. Și mangoldul cu ulei de măsline. Dar după câteva zile în Zagreb, îmi lipsea deja Jelsa și marea. În Germania m-am simțit mereu în siguranță. Tehnologia modernă mi-a permis să vorbesc zilnic cu familia și să-i văd, iar posturile TV croate mi-au oferit confort – mai ales când juca echipa noastră de fotbal. 

Vorbiți foarte bine limba germană. Cât de mult vă ajută acest lucru în viața de zi cu zi? Simțiți că limba vă apropie de oameni? 

Fără îndoială: cunoașterea limbii germane este extrem de utilă în viața de zi cu zi – atât în cazuri medicale, cât și în conversații despre mâncare, ingrediente, rețete. Uneori mi se cerea să citesc ziarul cu voce tare. Chiar și atunci când beneficiarul vorbește puțin, pot să-i ofer liniște – prin cuvinte și gesturi.

Pentru unii pacienți, limba germană era esențială: ne uitam împreună la filme vechi, discutam despre actori, cântam colinde. Fără un nivel minim B1, nu aș putea face această muncă. Mă descurc fără probleme cu medicii, farmaciile, măcelăriile sau la dentist. Iar în călătorii, limba este o resursă valoroasă. 

Ce calități considerați importante pentru cineva care lucrează într-o familie? Ce ajută la construirea încrederii și siguranței? 

Adaptabilitatea este crucială – chiar și în cazurile mai ușoare, unde ești mai mult companion decât îngrijitor. Trebuie să te adaptezi rutinei persoanei, chiar dacă nu o împărtășești. Vârstnicii iubesc obiceiurile lor. Și, deși suntem străini, ne deschid ușile și intimitatea. Pentru ei este un pas mare.

Empatia este esențială – nu mila. Răbdare, toleranță, bunătate, disponibilitate. Trebuie să-i ascultăm, mai ales când povestesc din tinerețe.

Trebuie să fim disponibili 24/24. Nu ne cheamă noaptea ca să ne deranjeze, ci pentru că au dureri, frici, sau nevoie de o atingere. De multe ori am cerut monitor pentru bebeluși, ca să-i aud imediat. Așa câștigăm încredere și siguranță pentru ei. 

Ați trăit, de-a lungul muncii dvs., momente speciale – emoționante, calde sau poate chiar amuzante? 

Da, multe. Când am încheiat prima mea misiune, domnul Max mi-a oferit un cadou în numele familiei, m-a sărutat, la fel și soția lui. Ne-am îmbrățișat și am plâns toți trei. Mi-au fost foarte dragi. Din păcate, domnul Max a murit la scurt timp după plecarea mea. Soția sa este acum într-un azil. Țin încă legătura cu fiica lor.

O doamnă iubitoare de dulciuri nu putea aștepta să se coacă prăjiturile – le făceam noaptea. Cum simțea mirosul, venea în bucătărie. Îi dădeam o bucată fără glazură, dar cu frișcă. Îmi amintesc și de o doamnă căreia îi făceam bucle – soțul ei era încântat, îi făcea complimente și ea radia. Din păcate, majoritatea persoanelor de care am avut grijă nu mai sunt printre noi. 

Ce este cel mai important pentru dvs. în această meserie? Ce v-a oferit personal această profesie? 

Pentru mine, cel mai important este ca persoana să mă accepte ca om, să aibă încredere în mine, să simtă că sunt acolo zi și noapte pentru binele său, fără ca ceva să mi se pară prea greu. Fie că fac mere coapte, fie că iau o frunză de pe iarbă sau rămân cu ea peste noapte – dacă e nevoie.

Nu e întotdeauna ușor – bolile, mai ales demența, pot duce la situații dificile. Îmi plac cazurile în care pot ajuta cu adevărat – să ieșim, să facem duș, să mâncăm bine. Am fost fericită când fiul unei paciente mi-a spus că mama sa s-a simțit mereu în siguranță cu mine.

Această muncă m-a împlinit. Mi-am îmbunătățit limba germană, am terminat cursul online de la Linara. Am 74 de ani, sunt în formă, iar familiile sunt uimite de energia mea. În timp ce alții se plâng de dureri, eu încă lucrez, călătoresc cu autobuzul, vizitez Germania și câștig bani – lucru care îmi aduce multă satisfacție. Cred că îngrijitoarele mai în vârstă înțeleg mai bine nevoile seniorilor – pentru că și noi ne apropiem de acea etapă. 

Cum vă petreceți timpul liber în Germania? Aveți timp pentru dvs., pentru odihnă sau activități creative? 

În unele cazuri aveam foarte puțin timp liber, în altele aveam după-amieze întregi libere. Dar cu telefonul, laptopul și toate aplicațiile – inclusiv audiobookuri – nu a fost niciodată o problemă. Întotdeauna găseam timp să vorbesc cu familia și prietenii.

Sunt în continuare secretara Clubului Radio al Nevăzătorilor „Louis Braille”, din care fac parte de 40 de ani. Sunt radioamatoare, particip la concursuri, proiecte, redactez rapoarte, particip la întâlniri… În zilele libere explorez orașele sau împrejurimile. Am adunat sute de fotografii din toate locurile în care am lucrat. 

Colaborați de ani de zile cu agenția Linara FairCare. Ce face această colaborare fiabilă și plăcută pentru dvs.? De ce rămâneți cu noi? 

Lucrez cu Linara FairCare de ani de zile și sunt extrem de mulțumită. Toți sunt profesioniști, dar în același timp calzi și prietenoși. Dacă am nevoie de ceva, primesc răspuns. Sunteți mereu acolo – și când lucrurile nu merg conform descrierii inițiale. Aveți înțelegere, ne sprijiniți, găsiți soluții. Ne amintiți de sărbători, ne trimiteți cadouri…

Discut cu alte îngrijitoare – multe sunt încântate de Linara. Angajații sunt esențiali, la fel ca organizarea germană în contracte, plăți, impozite. Rămân cu voi pentru că sunteți pur și simplu extraordinari! 

Ce i-ați spune cuiva care se gândește să lucreze în străinătate, dar încă nu are curajul să facă acest pas? Care ar fi primul pas, după părerea dvs.? 

Din punctul meu de vedere, dacă nu știi deloc limba țării în care vrei să lucrezi, nici nu ar trebui să te gândești la acest pas. Dar dacă o cunoști – adresează-te cu încredere agenției Linara FairCare. Totul va merge bine!